Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.
Psalmul 19:1

Azi frunza toamnei a început să zboare,
plutește lin, apoi se-așterne-n vale.
Au plecat călătorii, codrul tace,
ce liniște, o, Domnul meu, ce pace!

Privesc albastrul cerului senin,
încerc să îl măsor și el se tot desface,
cât să cuprindă hora galaxiilor din Tin'
ce se supun, în liniște și-n pace!

Pornesc la drum în arșița amiezii,
mă cheamă, parfumate, fructele livezii,
le știu zemoase, dulci... Duhul îmi spune:
"Mai dulce este Cel ce le-a creat pe lume."

Și mă distrage un bâzâit de-albină,
grăbită, lasă doar o urmă de lumină.
Un fluturaș, în schimb, trece agale,
să mă convingă că Tu ai răbdare.

Îi admir culorile și gingășia
și izvorăște-n mine bucuria,
că nu disprețuiești lucruri mărunte,
deși nu ai rival capabil să Te-nfrunte!